Două personaje și o veste bună.
Bucura-te Marie, cea plină de har!
Luca 1:28-31
Se spune că s-a întamplat într-o zi de 25 martie, nu se știe cu exactitate unde, însă se cunoaștea prea bine de ce. Arhanghelul Gabriel a coborat pe Pământ și i-a spus Fecioarei Maria că îl va naște pe Iisus. Salutul Arhanghelului arată și motivul pentru care Maria a fost aleasă. Era „plină de har”. Teologul creștin Origen constată că acest titlu nu a mai fost dat niciunei alte ființe omenești în Sfânta Scriptură.
Am să vorbesc despre această sărbătoare și din perspectiva picturii renascentiste pentru că arta la acea vreme era o importantă sursă de comunicare. Faptele petrecute în Betleem, în Ierusalim și în împrejurimi au fost transmise întregii lumi nu doar prin viu grai și Sfânta Scriptură ci și prin operele de artă realizate de marii artiști ai vremii. Printre aceștia se află și artistul meu preferat nimeni altul decât Leonardo.
Leonardo Da Vinci a pictat în primii săi ani ca ucenic la Verrocchio, tabloul în ulei și tempera „Buna Vestire”. Avea douazeci si ceva de ani și se consideră că aceasta a fost una din primele picturi realizate singur, fără contribuția maestrului sau a altor ucenici.
Pictura denumită „Annonciazione” (1472-1473, 98 x 217cm) poate fi admirată în prezent în Galleria degli Uffizi din Florența. Opera prezintă momentul în care Fecioara Maria primește de la Arhanghelul Gabriel vestea că îl poartă în pântece pe Iisus Hristos. Momentul coborârii Arhanghelului este emoționant și deopotrivă puternic.
Talentul tânărului Leonardo se remarcă nu doar prin detaliile fine ale picturii, dar și din perspectiva realizării acestei opere. Dacă la o primă vedere pare că s-au strecurat nenumărate greșeli în pictarea tabloului, greșeli care au creat îndoieli asupra realizării sale de Leonardo, atunci când pictura este privită din unghiul în care s-a gândit a fi admirată la intrarea în biserică, mai exact din coltul drept de jos în sus se descoperă geniul artistului. Leonardo s-a folosit de un truc numit „anamorfoză” pe care îl perfecționa în acea perioadă, astfel că anumite elemente care par distorsionate când sunt privite direct, atunci când sunt privite dintr-un anumit unghi apar corecte.
A surprins cu măestrie coborarea îngerului prin aplecarea sa în față, mișcarea aripilor care fac frunzele, florile si filele cărtii Fecioarei să zboare. Mâna Mariei care oprește filele ce zboară din față privită pare a fi mult mai lungă decât ar fi trebuit, atunci când este privită din lateral dreapta, imaginea se echilibrează și devine foarte realistă. Alte indicii care ne conduc spre privirea tabloului din unghiul corect sunt spărtura din zid care privită din față pare ciudată, la fel și distanța anormală dintre Maria și pupitrul pe care ținea cartea. Toate acestea ne îndeamnă să privim lucrarea din perspectiva Mariei și așa ochiul va percepe distanțele în mod corect.
Nuanțarea umbrelor, dar și coloritul delicat folosit de artist fac din aceasta operă una realistă și caldă.
Umbrele corpurilor atinse de roșeața soarelui care apune vor fi întotdeauna albastre(…) Suprafața oricărui corp opac capătă culoarea obiectului ce-i stă în față. Prin urmare, albul peretelui, fiind lipsit de orice culoare capătă culoarea obiectului care stă în fața lui, care, în cazul acesta sunt soarele și cerul, deoarece soarele devine spre seară roșiatic, iar cerul rămâne albastru”
explică Leonardo în carnetele sale
Am ales să scriu despre această sărbătoare și să descriu una din picturile mele preferate pentru că în viziunea mea arta reprezintă o punte de legătură dintre noi, cei care suntem acum și oameni care au fost în diferite perioade ale istoriei, iar legătura este chiar modul în care vedem și noi și ei cu mintea.
