Am plecat pentru două săptămâni din București. Era 11 octombrie și am rămas două luni. La momentul plecării nu știam că nu vom fi acasă de Sfântul Nicolae, așa că nu i-am lăsat nici un bilețel cu noua adresă.
Nu știu cum a făcut, dar ne-a găsit în alt oraș, în altă țară la mii de km distanta. S-a uitat bine pe fiecare fereastră și ne-a găsit camera care ne-a devenit casă. A văzut pătuțul ei mic și ghetuțele primilor pași pe zăpadă. Nu avea cum să nu le recunoască, sunt doar ghete de înger cu parfum de stele și sclipiri de lună. Da, au încă ceva divin. Venit din alte locuri nepământene. Au și puf din aripile care s-au zbătut să o înalțe atât de sus și să zboare către descoperiri noi.
Iar Plus Berlin are mii de ferestre și sute de camere în care înnoptează mii de turiști. In camera noastră Moș Nicolae s-a furișat când Alma îl căuta pe holurile lungi și întortocheate ale hotelului. Ea își pregătise frumos ghetuțele, și a plecat grăbită că poate ii iese în cale. El, Moș bun, a intrat tiptil pe fereastră și i-a lăsat daruri frumoase.
Noua, ne-a lăsat în ghete daruri de suflet: sănătate, iubire, liniște, bunătate, speranță, fericire și amintiri pentru o viață. Ceea ce va doresc și vouă acum la început de sărbători!
Să fiți lumină și speranță!
