Ce ii voi spune fiicei mele?
Alma are 4 ani si 11 luni si iubeste Romania de cand avea 2 ani si ne canta neîncetat imnul Romaniei integral din placere și pasiune! Care atunci cand era mai mica refuza sa vorbeasca în altă limba decat limba romana, pentru ca ei ii place limba romana. Dorea sa mearga la gradinita in fiecare zi cu trainingul echipei nationale de forbal si cu steagul României, pentru a arăta cât de mult ii place ei România. Așa este ea, cu firul tricolorului legat la încheietura mâinii.
Ce ii voi spune eu fiicei mele, dacă țara în care s-a născut și pe care o iubeste atât de mult va fi condusă de niște oameni care nu împartasesc real și autentic aceleasi valori cu ea? Când ea zilele trecute îmi spunea că își dorește ca în țară „să fie pace si iubire, părinți care să se joace și să le citească copiilor lor și copii care să îi asculte pe părinții lor, să zboare cu avionul si împreună să fie fericiți.”
Mă gândesc ce îi voi spune fiicei mele dacă la conducerea țării vor ajunge oameni care nu stiu să vorbească coresct limba română, când la cei 4 ani ai ei mi-a pus zilele acestea auzind stirile:
”Mami, nu este corect cum spune doamna “fugem de dezbatere”, corect este să spună fugim de dezbatere sau dacă îi este greu, poate spune să alerge”.
Da, Alma este isteață si bună si încearcă să îi ajute pe cei
care nu știu să vorbească corect, însa eu nu pot sa fiu bună!
Nu am voie să fiu indulgentă și am datoria să taxez aceste greșeli. Este o datorie morală! Nu îmi permit să accept la fruntea țării oameni care știu mai putin decat copilul meu de 4 ani! Nu vreau ca țara mea sa fie condusa de inculți! Vreau o Românie care are modele bune, deștepte, asumate, cu un discurs corect.
Pentru că modul în care vorbești spune multe despre modul în care gândești! Iar dacă alegem oameni care au blocaje în exprimare, care nu pot duce o propoziție la bun sfârșit, care nu știu să contureze o idee astfel încât să se facă întelesi de persoana cu care dialogheaza, care fug sau aleargă atunci când sunt intrebati “care este proiectul tau pentru Romania”, atunci alegem rău pentru copiii noștri! Iar noi pentru
copiii noștri trebuie sa alegem bine, nu trebuie sa alegem din dorinta de razbunare sau la misto. Trebuie sa alegem cu responsabilitate pentru viitorul lor si al nostru alături de ei, pentru o tara frumoasă în care să putem trăi “fericiți împreună”. Fericiti împreuna cu ai nostri, dar si cu cei din Uniunea Europeană!
Nu m-am născut în comunism, dar au trăit în comunism părinții și bunicii mei. Iar eu am simțit reminiscențele acestei perioade când eram mică, pentru că într-o oarecare măsură au ajuns și la mine suferințele și neajunsurile lor. Si mă doare când știu cât de chinuiți au fost de un regim care le-a dat cu țârâita. Mă doare când stiu ce eforturi a depus bunica mea muncitoare ca să le de-a copiilor o bucățică de carne, sau cum iși drămuia banii atunci când se ducea la piață spunându-i tatălui meu să nu ii ceară nimic că nu are bani de nicio bomboană. Oricum în afară de un drops altceva nici nu ar fi avut ce să ceară, ca nu
era ce.
Mă doare când îmi povestește tata că încalțările îi rămăseseră mici și îl dureau degetele de la ele, dar altele nu aveau bani să cumpere, iar uniforma școlară îi era scurtă și a purtat-o asa mai multi ani la rând și ma doare când văd cele câteva poze alb-negru facute cu el și sora lui în casa părintească cu țolice pe jos. Poze la care mă uit și parcă se simte și frigul din casă, pentru ca erau îmbracați foarte gros, cu helance (malete) pe gât si pulovere groase.
Da, poate erau fericiti când se îngrămădeu toți copiii în aceași cameră, la vecinii care aveau televizor ca sa se uite la “Mihaela” sau “Maria, Mirabela” în acele două ore pe zi. Da poate săracia i-a unit, i-a facut mai puternici, mai frați, dar a creat și multă nedreptate și suferință.
Acestea sunt firmituri din amintirile mele, celei născute în anii `90, dar voi, cei mai mari decât mine, și parintii ori bunicii nostri au tolba plină cu astfel de amintiri, ascunse departe ca să poată trai mai usor.
Amintiri care trebuiesc puțin scormonite pentru că încă mai există în simțirile noastre și ne dor tare și acum.
Nu vreau ca aceste amintiri să devină realitatea noastra prezentă!
Vreau să ni se lase dreptul de a alege ce vrem să mâncăm sau cum vrem să ne îmbrăcăm, nu să ne călcăm în picioare stând la cozi la care să ne așezam fără să știm ce se vinde, pentru că oricum nu avem nimic și ne trebuie de toate!
Mă doare când îmi amintesc poveștile bunicii materne despre perioada foametei cand rușii au ajuns în satul ei și au furat tot. Și atunci de frică s-au ascuns într-o râpă cu toții ca să nu fie omorați copiii și femeile violate. Își amintea bunica noaptea în care au fugit. Avea 12 ani și și-a târât sora mai mică prin noroi atunci când mama ei nu mai putea sa îi care in brate în drum lor spre ascunzatoarea. Că acolo o tigancă le-a dat bucata ei de pâine ca să nu mai plangă copiii de foame.. Iar după câteva zile cumplite s-au întors la
casele lor distruse de ruși. Au găsit animale omorate si mâncarea furată. Prin ochii ei vedeam și eu, prin suferinta ei, sufeream și eu, și nu îmi doresc să trăiesc vreodată ce a trăit ea atunci.
Am dreptul să aleg, din respect pentru bunicii și parinții mei, dar și din datorie și responsabilitate pentru copiii mei!
Îmi doresc ca împreuna cu fiica mea să putem (și să ni se permită) să facem înconjurul lumii, să vadă tot globul Pământesc despre care ea știe că este rotund, pentru că îmi arată cu degețelul ei mic pe globul ei în miniatură, că dacă îl înconjori ajungi în același loc, deci este sferic. „Terra, mami, ca toate celelalte planete din Sistemul Solar. Planeta Pământ este frumoasă și rotundă ca o minge, nu plata.”
Mi-a mai zis cu bunatatea ei: ”mami, poate el s-a referit la pământ dorind să spuna trotuar, pentru că trotuarul este plat, mami”. Nu, mami, i-am spus eu, nu a știut ce să raspunda! Dar o sa ii răspundem noi.
Am să-i spun fiicei mele așa cum i-am mai spus: Alma, tu poți fi un Președinte bun într-o zi!
Până atunci trebuie să avem grijă pe cine alegem să ne conducă țara!
Am să merg la vot și am să-l aleg pe Nicușor Dan!
