Ziua zero.
Zorii zilei încălzesc sufletul nerăbdător. Doi tineri care au copilărit împreună acum se țin de mână și-și zâmbesc. E ziua cea mare. Ziua în care nimic nu va mai fi ca înainte. Cuvintele nu-și mai au rostul și oricum nu s-ar mai auzi peste inimile lor care care bat ca o locomotivă. Tăcerea care purta fiorul nașterii și al renașterii este spartă de o piesă ce se auzea la radio. Bagajul așteptă de o săptămână în mașină, iar rochia era frumos pregătită pe umeraș. Un duș, câteva poze în oglindă, o cafea și o ultimă privire spre locul în care am crescut în doi. Aici ne vom întoarce mai bogați și mai fericiți ca oricând.
De atunci am învățat să număr fericirea în zile, în săptămâni și câteva zile, în luni și câteva săptămâni, iar azi, calendarul îmi repetă aceeași zi magică 16 Iunie. A trecut anul. Felgerător, încântător, uneori și obositor, dar magic. Un an cu atingeri cerești. Un an în care Dumnezeu ne-a dat o bucată de fericire care a crescut în palmele noastre. Din acea zi, viața nu e într-un fel, viața există. Și mă minunez de miracolul vieții în fiecare zi.
Acum mă privesc în oglindă și o văd pe ea, nu pentru că-mi seamănă, ci pentru că eu am luat din trasaturile ei. Din blândețea ei, din dulceața ei, din entuziasmul ei, din bucuria și bunătatea ei. E o încântare să iau parte la miracolul lumii.
Alma Emily îți mulțumim pentru că suntem și pentru ce vom fi!
Mama, tata și bunicii te iubesc mult!
La mulți ani, Raza mea de Soare!
Într-o zi imi voi dori
Să mă trezesc undeva unde norii sunt departe în spatele meu
Unde necazurile se topesc ca bomboanele de lămâie
Sus de tot deasupra hornurilor, acolo mă vei găsi
Undeva peste curcubeu păsări albastre zboară
Și visele pe care le îndraznești, oh oare de ce n-aș putea eu?
Unde văd copaci verzi și
Trandafiri roșii
O să le văd înflorind pentru mine și pentru tine
Și imi voi spune mie
Ce lume frumoasă!
„Somewhere over the rainbow” de Israel Kamakawiwoʻole
